Manastirea Batalha - numele oficial al acesteia fiind Santa Maria da Vitoria na Batalha - este o manastire dominicana aflata in orasul portughez Batalha, din districtul Leiria, Portugalia. Aceasta este una dintre cele mai bine pastrate si bine realizate structuri apartinatoare stilului gotic tarziu din Portugalia. Stilul acesteia pastreaza insa si multe elemente manueliene.
Manastirea este impresionanta prin multimea de portaluri, creneluri, stocaturi, turnulete, spire si contraforti. Manastirea Batalha a devenit o mandrie nationala.
Manastirea Batalha - istoria unei mandrii nationale
In anul 1385, regele portughez Joao I a ramas uimit in urma unei lupte purtate cu spaniolii. Armata acestuia, slab echipata si putina la numar, a infrant atacul invadatorilor castilieni in lupta de la Aljubarrota. Victoria a fost pusa de rege pe seama ajutorului Maicii Domnului, careia avea sa-i si ridica un locas de cult drept multumire.
In urma acestei victorii, Portugalia si-a castigat independenta in fata Spaniei, iar poporul s-a ales cu o mareata catedrala - Manastirea de Santa Maria da Vitoria - Manastirea Batalha.
Manastirea a fost ridicata pe durata a doua secole, fiind inceputa in anul 1386 si terminata abia in jurul anului 1517 - lucrarile s-au intins pe durata domniei a sapte regi. Proiectul cladirii a pus la un loc mintile si puterile a 15 arhitecti, insa 7 dintre ei au purtat calitatea de arhitecti ai manastirii doar sub aspect onorific.
Lucrarile au necesitat eforturi imense, atat materiale cat si umane. Cu ocazia ridicarii Manastirii Batalha, in Portugalia s-au introdus si unele tehnici de constructie neintalnite pana atunci.
Lucrarile au inceput in anul 1386 sub indrumarea arhitectului Afonso Domingues, care a lucrat pana in anul 1402. Acesta este mintea intregii structuri, el desenand atat proiectul cat si detaliile multor structuri interioare. Stilul acestuia este unul esential rayonnant gotic, incluzand totusi si unele elemente arhitecturale specifice perioadei perpendiculare engleze. Exista unele asemanari intre fatada acesteia si cea din York, dar si intre nava si transeptele acesteia si cele ale Catedralei Canterbury.
Acestuia i-a urmat Huguet, intre anii 1402 si 1438. Acest arhitect, probabil descendent din Catalonia, a introdus in structura stilul flamboyant gotic. Acesta poate fi observat cu usurinta in fatada centrala, cat si in curtea interioara si unele dintre capele. Huguet a inaltat nava pana la inaltimea de 32.46 de metri.
Alterand proportiile cladirii, prin inaltarea acesteia, interiorul cladirii pare foarte ingust. Acesta a completat si transeptele. A murit insa inainte sa termine Capelele, care sunt neterminate si astazi - poarta numele de Capelele Neterminate.