AGREGAREA UNITĂŢILOR DE COMPETENŢE ÎN MODULE

Unitatea de competenţe	Competenţa	CULTURĂ DE SPECIALITATE							STAGII DE PREGĂTIRE PRACTICĂ		CDL		Verificare
Unitatea de competenţe	Competenţa	Desen asistat de calculator	Tehnici de măsurare în domeniu	Bazele automatizării	Sisteme de acţionare electrică	Circuite electrice	Asamblări mecanice	Transmisia mişcării	Sănătatea şi securitatea muncii	Sisteme electronice	Bazele desenării asistate de calculator	Elemente de bază privind interfaţa CAD	Verificare
Gândire critică şi rezolvare de probleme.	Identifică probleme complexe.											√	√
	Rezolvă probleme.											√	√
	Evaluează rezultatele obţinute.											√	√
Managementul relaţiilor interpersonale.	Dezvoltă relaţii interpersonale.									√			√
	Gestionează conflictele.		√										√
	Apreciază calitatea relaţiilor interpersonale.		√										√
Sisteme de transmitere a mişcării.	Analizează rolul funcţional al organelor de maşini din cadrul transmisiilor mecanice.							√					√
	Coordonează lucrări de montaj pentru organe de maşini şi mecanisme.							√					√
	Execută lucrări de reglare şi întreţinere ale transmisiilor mecanice.							√					√
Sănătatea şi securitatea muncii.	Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.								√				√
	Planifică acţiuni de evitare şi de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă.								√				√
	Coordonează activităţile în caz de accident.								√				√
Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD.	Analizeazǎ specificul proiectului.	√											√
	Identificǎ şi utilizeazǎ elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii.	√											√
	Interpreteazǎ si modifica desene în 2D.	√											√
	Vizualizeaza şi interpreteazǎ prezentǎri în 3D.	√											√
Tehnici de măsurare în domeniu.	Explică structura instalaţiilor / sistemelor de măsurare.		√										√
	Execută operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare.		√										√
	Utilizează tehnici de măsurare pentru determinarea/ monitorizarea mărimilor tehnice specifice proceselor industriale.		√										√
Sisteme de automatizare	Caracterizează sistemele de reglare automată.			√									√
	Prezintă funcţionarea componentelor sistemelor de reglare automată.			√									√
	Analizează funcţionarea sistemelor de automatizare specifice domeniului.			√									√
Sisteme de acţionare electrică.	Selectează componentele unui sistem de acţionare specific domeniului.				√								√
	Realizează sisteme de acţionare electrică.				√								√
	Urmăreşte funcţionarea sistemelor de acţionare electrică.				√								√
Circuite electrice.	Realizează circuite electrice de curent continuu (c.c.)					√							√
	Realizează circuite electrice de curent alternativ (c.a.)					√							√
	Utilizează aparate de c.a de joasă tensiune.					√							√
Circuite electronice.	Identifică tipuri de sisteme electronice.									√			√
	Evaluează performanţele sistemelor electronice.									√			√
	Conectează sisteme electronice în echipamente şi instalaţii.									√			√
Asamblări mecanice.	Stabileşte procesul tehnologic de asamblare.						√						√
	Realizează produse specifice prin asamblări nedemontabile.						√						√
	Efectuează lucrări de asamblare demontabilă.						√						√
Bazele desenării asistate de calculator	Creează şi utilizează desene tehnice										√		√
	Realizează în etape un desen simplu										√		√
	Realizează un desen tehnic complex										√		√
Elemente de bază privind interfaţa CAD	Prezintă interfaţa CAD											√	√

MODUL I : SISTEME DE TRANSMITERE A MIŞCĂRII

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Sisteme de transmitere a mişcării” face parte din curriculum-ul de nivel 3, clasa a XI-a liceu tehnologic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 49 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 8 ore;

· instruire practică săptămânală – 41 ore;

Modulul „Sisteme de transmitere a mişcării” asigură formarea de competenţe tehnice şi de abilităţi practice necesare în executarea lucrărilor de montaj, reglare şi întreţinere a organelor de maşini şi mecanismelor de transmitere şi transformare a mişcării.

Conţinuturile prevăzute se vor parcurge în orele de instruire practică săptămânală şi în cadrul laboratorului tehnologic.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul:

·	13. Sisteme de transmitere a mişcării		1 credit
	-	*13.1.* Analizează rolul funcţional al organelor de maşini din cadrul transmisiilor mecanice.
	-	*13.2.* Coordonează lucrări de montaj pentru organe de maşini şi mecanisme.
	-	*13.3.* Execută lucrări de reglare şi întreţinere ale transmisiilor mecanice.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de

competenţe

Competenţe

Conţinuturi tematice

13.Sisteme de transmitere a mişcării

13.1. Analizează rolul funcţional al organelor de maşini din cadrul transmisiilor mecanice

13.2. Coordonează lucrări de montaj pentru organe de maşini şi mecanisme.

13.3. Execută lucrări de reglare şi întreţinere ale transmisiilor mecanice

Organe de maşini: curele, cabluri, lanţuri, osii, arbori, roţi dinţate, roţi de curea, roţi de fricţiune, variatoare, lagăre, cuplaje, ghidaje

Caracterizare: denumire, material, construcţie, parametrii geometrici si constructivi

Simboluri : specifice organelor de maşini şi mecanismelor

Documentaţia tehnică: desen de ansamblu, schema cinematică, schema de montaj

Lucrări specifice: pregătitoare, montare, demontare, ajustare

Reglaje: bătaie radială şi frontală a danturii, arborilor, paralelismul arborilor şi danturilor, ajustarea jocurilor, coaxialitatea arborilor şi lagărelor, ajustarea curselor

Întreţinere: verificări curente, ungere, curăţire, conservare

Protecţia mediului : colectarea şi depozitarea uleiurilor uzate respectand legislaţia de protecţie a mediului

III. Sugestii metodologice

Modulul „Sisteme de transmitere a mişcării” nu este condiţionat sau dependent de celelalte module din curriculum.

Parcurgerea conţinuturilor modulului şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente calificărilor de nivel 3.

Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:

· modulul este orientat asupra celui care învaţă, urmărind valorificarea disponibilităţilor sale;

· fiind o structură flexibilă, modulul poate încorporat, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;

· modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;

· modulul oferă maximum de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în plan vertical, peste / lângă alte module parcurse; în prelungirea acestora pot fi adăugate mereu noi module, ceea ce se înscrie în linia imperativului educaţiei permanente.

În elaborarea strategiei didactice, profesorul/maistru instructor va trebui să ţină seama de următoarele principii:

Ø Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.

Ø Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.

Ø Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din experienţe diferite.

Ø Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.

Ø Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.

Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.

În acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru:

q Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:

Þ gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;

Þ fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;

Þ fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;

Þ prezentarea temelor în mai multe moduri (raport, discuţie sau grafic);

Activităţile din cadrul orelor de instruire practică vor viza cu precădere:

· interpretarea documentaţiei tehnice necesare montajului

· tipurile de scule, dispozitive şi utilaje folosite la montaj

· execuţia practică a asamblarilor precizate

· verificarea montajelor realizate.

· capacitatea de comunicare, asumare de sarcini şi responsabilităţi

· lucrul în echipă

Tipurile de aplicaţii se vor stabili corelat cu calificarea în care se pregătesc elevii, rezolvarea sarcinilor de lucru făcându-se prin aplicaţii individuale sau pe grupuri de elevi, favorizând lucrul în echipă şi responsabilitatea pentru sarcina primită.

q Diferenţierea răspunsului, prin:

Þ utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor în a-şi fixa obiective.

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm:

· Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea capacităţilor şi atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.

· Investigaţia.

· Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

· Metoda lucrărilor practice

· Lucrul cu modele

Se recomandă utilizarea următoarelor instrumente de evaluare:

· Fişe de observaţie

· Fişe de lucru

· Lucrări practice specifice domeniului şi calificării

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de: specificul domeniului şi calificării, dificultatea temelor, nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat.

Recomandăm următoarele conţinuturi tematice:

1. Organe de maşini:

Osii

Arbori

Lagăre

Cuplaje

Ghidaje

Rol funcţional, cerinţe impuse, părţi componente, tipuri constructive, materiale, domenii de utilizare, simbolizare, lucrări de întreţinere şi reglare, respectarea normelor de protecţia mediului şi NTSM.

2. Transmisii mecanice:

Transmisii prin curele

Transmisii prin cabluri

Transmisii prin lanţuri

Transmisii cu roţi de fricţiune; variatoare

Transmisii prin roţi dinţate

Rol funcţional, părţi componente, tipuri constructive, avantaje –dezavantaje, materiale, domenii de utilizare, simbolizare, operaţii de montaj, SDV-uri specifice, lucrări de întreţinere şi reglare, respectarea normelor de protecţia mediului şi NTSM.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul II: UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul.

Modulul „Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore / an, din care:

· teorie – 17 ore;

· laborator tehnologic – 16 ore;

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

·	14. Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD		1 credit
	-	*14.1.* Analizează specificul proiectului.
	-	*14.2.* Identifică şi utilizează elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii.
	-	*14.3.* Interpretează şi modifică desene în 2D.
		*14.4.*Vizualizează şi interpretează prezentări în 3D.

II. Tabelul de corelare a competentelor si conţinuturilor

Unităţi de competenţe

Competenţe

individuale

Conţinuturi tematice

14. Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD

14.1.Analizeazǎ specificul proiectului.

· Avantajele utilizarii aplicatiilor de tip CAD fata de metodele traditionale:

- calitate

- acuratete

- timp de executie si revizuire

- eficienta

- cost

- transferul informatiilor.

· Meniuri derulante CAD: File, Edit, View, Insert, Format, Tools, Draw, Modify, Bonus, Help.

· Butoane din bara instrumentelor de lucru:

- desenarea

- modificarea

- editarea obiectelor elementare

- selectarea punctelor geometrice specifice: intersectie, punct median, perpendiculare, capete de linie

14. Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD

14.2.Identificǎ şi utilizeazǎ elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii.

· Elemente hard:

- procesor

- RAM

- video

- Disk

- CD-ROM.

· Soft adecvat domeniului (mecanic, electronic, electromecanic, electric, construcţii, textile).

· Procedee de bază pentru desenare CAD:

- aranjare

- copiere

- colorare

- racordare

- stergere

- translatare.

· Cotare:

- liniara

- diametre

- raza

- unghiuri

- inclinata.

14.3.Interpreteazǎ şi modifică desene în 2D.

· Pregǎtirea mediului de desenare:

- lansare în execuţie a programului

- numele şi locul de memorare al fişierului

- unitǎţile de mǎsurare utilizate

- dimensiunea hartiei.

· Editare text pe desen:

- caracteristici

- text pe un rand

- pe mai multe randuri

- stergere text

- tiparire

- copiere

- mutare

- copiere desene din CAD in Word.

· Metode de îmbunătăţire a soluţiei (plan complex, munca cu alţii, responsabilitǎţi, aranjamente de lucru)

14.4.Vizualizează şi interpreteazǎ prezentǎri în 3D.

· Modalităţi de proiectare în 3D.

· Suprafeţe spaţiale:

- intre doua linii curbe

- extrudate

- de revolutie.

· Dezvoltǎri posibile ale procesului de modelare în 3D: feed-back, plan complex, documentaţie tehnicǎ, responsabilitǎţi, aranjamente de lucru (birouri de proiectare).

III. Sugestii metodologice

Modulul „Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD” oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice în legătură cu proiectarea asistată de calculator.

Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.

Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.

Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ.

Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul II, specifică din ce unitate de competenţă provin competenţele care se agregă şi care sunt conţinuturile ce permit profesorului să formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată de respectivele competenţe. Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

Tema 1: Prezentarea interfeţei grafice.

1. Elemente de interfaţă.

2. Specificaţii şi recomandări de lucru.

Tema 2: Desenarea interactivă.

1. Sistemul de coordonate.

2. Obiecte / entităţi grafice vectoriale.

3. Pregătirea lucrului.

4. Specificarea / intrpducerea coordonatelor.

5. Selectarea entităţilor desenate.

6. Controlul prin panoramare al afişării desenului.

Tema 3: Comenzi pentru desenare (LINE, RAY, XLINE, MLINE, CIRCLE, ARC, PLINE,

POLYGON, RECTANG, DONUT, SPLINE, ELLIPSE, POINT, REVCLOUD, TABLE).

Tema 4: Comenzi pentru editare (modificare şi construcţie) (ERASE, COPY, MIRROR,

OFFSET, ARRAY, MOVE, ROTATE, SCALE, STRETCH, TRIM, EXTEND, BREAK, CHAMFER, FILLET, EXPLODE, LENGTHEN, ALIGN).

Tema 5: Comenzi şi facilităţi ajutătoare (LIST, ID, DIST, AREA, DIVIDE, MEASURE,

STATUS, comenzi de corectare a greşelilor, comenzi pentru reîmprospătarea imaginii, comenzi pentru accesarea informaţiilor de asistenţă, salvarea, închiderea şi reluarea sesiunii de lucru).

Tema 6: Texte scrise în desen.

1. Comenzi de scriere a desenului.

2. Formatare şi stiluri de text.

3. Editarea textelor existente.

Tema 7: Proprietăţi simbologice şi de emfază 3D.

1. Culoarea obiectelor.

2. Tipuri de linie.

3. Grosimi de linei.

4. Elevaţia şi grosimea pe verticală.

5. Modificarea proprietăţilor de obiecte.

Tema 8: Haşurarea (umplerea cu modele).

Tema 9: Cotarea în desen.

Tema 10: Proiectarea tridimensională. Modelarea 3D.

1. Conceperea tridimensională a proiectelor. Vizualizare 3D.

2. Desenarea în 3D a obiectelor ordinare. UCS şi WCS.

3. Desenarea în 3d cu obiecte 3D (suprafeţe şi solide).

4. Vizualizarea “umbrită” a proiectelor 3D.

Tema 11: Tipărirea desenelor.

Procesul de predare învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de predare-învăţare la particularităţile elevilor.

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a oricărui copil, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au nevoie şi care le cer, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mic progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesului de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpului alocat ş.a. În context, lucrul în grup, simularea, practica în atelier / la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor .

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia de didactică şi ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a depriderilor, proprii grupului instruit.

Locul de desfăşurare a instruirii se recomandă a fi un laborator de informatică, în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr de calculatoare egal cu numărul elevilor din grupă, conectate în reţea şi cu acces la toate serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice.

În laborator trebuie să existe de asemenea, o imprimantă, dispozitive periferice şi de memorare externă. Un retroproiector sau un ecran cu cristale lichide facilitează instruirea interactivă permiţând proiecţia imaginilor formate pe ecranul monitorului.

Pentru a se asigura contactul cu echipamente specifice domeniului care nu există în unitatea de învăţământ se recomandă efectuarea unor vizite didactice la agenţi economici de profil, institute de cercetare şi de proiectare.

Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile practice individuale, metoda descoperirii, a demonstraţiei, conversaţia euristică.

Dinamica acestui domeniu este extrem de rapidă. Aceasta presupune actualizarea permanentă a produselor soft prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze in activitatea productivă.

Pentru a evita disfuncţiile provocate de eventualele erori ale elevilor pe parcursul instruirii, este necesar ca profesorul să urmărească strict fiecare elev, ceea ce presupune recurgerea la un sistem ordonat de prezentare a facilităţilor unui program, pas cu pas, în ritm impus. După aceea, ritmul de instruire poate diferi în funcţie de particularităţile fiecărui elev. Pregătirea în laboratorul de informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea etapă cu etapă, de către fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce la “pauze” nedorite si incetinirea ritmului de instruire.

Pentru proiectarea didactică eficientă, profesorul trebuie să-şi propună finalizarea unei etape de instruire într-o şedinţă de lucru de 2 ore, astfel încât să nu mai fie necesară reluarea ultimelor secvenţe din şedinţa anterioară.

Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme concrete ale activităţilor productive din domeniul de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată printr-o prezentare atractivă şi motivantă a programelor.

Evaluarea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a rezolva o situaţie-problemă cu ajutorul calculatorului.

Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie printre altele şi la conştientizarea faptului că un bun utilizator al calculatorului are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio-profesională.

Din dorinţa de a pregăti un utilizator şi nu un creator de soft, prezentul curriculum vizează formarea unui specialist care să perceapă calculatorul ca pe un instrument de lucru absolut necesar în condiţiile modernizărilor tehnologice, un instrument prin care să-şi valorifice superior capacitatea de muncă şi creativitatea şi să-şi reducă timpul de lucru.

De aceea, competenţele propuse direcţionează instruirea către formarea unor abilităţi de utilizare a sistemelor informatice în strânsă corelare cu pregătirea la disciplinele de specialitate, pentru a accentua şi mai mult caracterul utilitar al programelor descrise şi pentru a motiva superior elevii în procesul instructiv.

Pornind de la premisa, avută în vedere prin competenţele prevăzute la disciplinele din cadrul pregătirii de specialitate, că informativ, elevii sunt în posesia elementelor teoretice necesare pentru înţelegerea şi utilizarea pachetelor aplicative de programe, s-a pus un accent deosebit pe descrierea şi exersarea facilităţilor oferite de aceste programe şi pe formarea deprinderilor de a le valorifica în activitatea curentă a viitorului specialist.

Achiziţia noilor cunoştinţe, integrarea acestora în sistemul celor anterioare şi valorificarea lor prin transfer şi creativitate, vizează formarea unui specialist capabil să răspundă cerinţelor cu pronunţat caracter aplicativ, cerinte specifice economiei actuale şi, mai ales, domeniului electronică şi automatizări.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul III: TEHNICI DE MĂSURARE ÎN DOMENIU

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Tehnici de măsurare în domeniu” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 66 de ore / an, din care:

· teorie – 33 ore;

· laborator tehnologic – 8 ore

· instruire practică – 25 ore;

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

În modulul „Tehnici de măsurare în domeniu” au fost agregate competenţe dintr-o unitate de abilităţi cheie şi o unitate de competenţe tehnice generale:

·	3. Managementul relaţiilor interpersonale		0.5 credite
	-	*3.2.* Gestionează conflicte.
	-	*3.3.* Gestionează aşteptările factorilor interesaţi.
	16. Tehnici de măsurare în domeniu			1 credit
	-	*16.1.*Explică structura instalaţiilor/sistemelor de măsurare.
	-	*16.2.* Execută operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare.
	-	*16.3.*Utilizează tehnici de măsurare pentru determinarea / monitorizarea mărimilor tehnice specifice proceselor industriale.

II. Tabelul de corelare a competenţelor si conţinuturilor

Unităţi de competenţe	Competenţe individuale	Conţinuturi tematice
16. Tehnici de măsurare în domeniu	*16.1.* Explică structura instalaţiilor / sistemelor de măsurare.	Instalaţii şi sisteme de măsurare - Clasificarea instalaţiilor şi sistemelor de măsurare după funcţiile îndeplinite: · de verificare / testare şi diagnosticare a echipamentelor, instalaţiilor, sistemelor industriale; · de supraveghere şi control a proceselor industriale - Elemente componente de bază ale instalaţiilor şi sistemelor de măsurare (rol funcţional, variante constructive): mijloace de măsurare, traductoare, adaptoare, înregistratoare, echipamente pentru achiziţia, transmiterea şi prelucrarea datelor, elemente de automatizare - Reprezentări grafice ale structurii unei instalaţii / unui sistem de măsurare (scheme structurale) - Tipuri de structuri ale sistemelor de măsurare (în lanţ, paralelă, în buclă), scheme structurale, principii de funcţionare. Aplicaţii practice de utilizare a schemelor structurale pentru identificarea componentelor şi verificarea legăturilor dintre componentele unei instalaţii de măsurare date
16. Tehnici de măsurare în domeniu	*16.2.* Execută operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare.	§ Documentaţia tehnică specifică lucrărilor de măsurare / monitorizare a mărilor tehnice caracteristice proceselor industriale (cărţi tehnice ale aparatelor şi echipamentelor de măsurare utilizate, instrucţiuni de utilizare) § Criterii de selectare a mijloacelor şi metodelor de măsurare: caracteristicile obiectului măsurat sau a procesului controlat; parametrul controlat (valori prognozate); indicatori metrologici şi economici ai mijloacelor de măsurare accesibile operatorului; tipul de producţie (unicate, serie mică, serie mare sau masă) în cadrul căreia se realizează procese de măsurare; productivitatea impusă măsurării; costul aplicării metodei § Operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare: asigurarea condiţiilor de microclimat, reglaje prevăzute în instrucţiunile de utilizare, selectarea domeniilor de măsurare în funcţie de valoarea prognozată (unde este cazul), verificarea legăturilor funcţionale dintre componente § Aplicaţii practice - de utilizare a documentaţiei tehnice specifice pentru identificarea condiţiilor impuse la exploatarea mijloacelor de măsurare şi echipamentelor utilizate; - de determinare a unor valori prognozate ale mărimilor fizice măsurate; - de utilizare a schemelor structurale pentru identificarea componentelor şi verificarea legăturilor dintre componentele unei instalaţii de măsurare date
16. Tehnici de măsurare în domeniu	*16.3*. Utilizează tehnici de măsurare pentru determinarea / monitorizarea mărimilor tehnice specifice proceselor industriale.	§ Metode de măsurare - Metode directe - Metode indirecte - Metode implicite § Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale: - geometrice (măsuri terminale pentru lungimi şi unghiuri, rigle, şublere, micrometre, raportoare, comparatoare, indicatoare de nivel, planimetre, dozatoare volumetrice) - mecanice (dinamometre, manometre, vacuumetre, vitezometre, turometre, accelerometre, debitmetre) - fizico-chimice (balanţe, densimetre, vâscozimetre, ceasuri şi cronometre) - termice (termometre, contoare termice) - electrice (ampermetre, voltmetre, ohmmetre, wattmetre, contoare electrice) § Aplicaţii practice - de măsurare directă a mărimilor geometrice, mecanice, fizico-chimice, termice şi electrice; - de realizare a instalaţiilor de măsurare după o schemă dată; - de măsurare/monitorizare a mărimilor fizice specifice unor procese industriale, folosind instalaţii de măsurare dată; - de prelucrare şi analizare a rezultatelor măsurării (calcule matematice, trasare de grafice şi diagrame, comparare cu valori nominale sau limită, toleranţe) § Exerciţii de grup pentru analizarea rezultatelor măsurării, stabilirea unor tendinţe în evoluţia parametrului / procesului controlat, a unor cauze şi soluţii de optimizare / remediere.
3.Managemen-tul relaţiilor interpersonale	*3.2.* Gestionează conflictele.
3.Managemen-tul relaţiilor interpersonale	*3.3.* Gestionează aşteptările factorilor interesaţi.

III. Sugestii metodologice

Modulul «Tehnici de măsurare în domeniu» oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice în legătură cu selectarea şi utilizarea mijloacelor şi metodelor de măsurare, dar şi a abilităţilor de analizare a rezultatelor măsurării.

Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.

Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.

Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ.

Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul III, specifică din ce unităţi de competenţă provin competenţele care se agregă şi care sunt conţinuturile ce permit profesorului să formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată de respectivele competenţe. Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

1. Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

1.1. Procese de măsurare

- tipuri de procese: procese de măsurare şi verificare în cercetare şi laboratoare de dezvoltare, în domeniul controlului tehnic precum şi al încercărilor instalaţiilor; mari procese industriale în flux şi procese individuale descentralizate;

- componentele procesului de măsurare: măsurand, etaloane, mijloace de măsurare

1.2. Metode de măsurare

- Metode directe

· bazate pe comparaţia simultană 1:1 directă (metode diferenţiale, metode de zero), prin substituţie sau prin permutare;

· bazate pe comparaţia simultană 1:n (metode adiţionare, metode de raport);

· bazate pe comparaţia succesivă.

- Metode indirecte

- Metode implicite

1.3. Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale:

- geometrice (măsuri terminale pentru lungimi şi unghiuri, rigle, şublere, micrometre, raportoare, comparatoare, indicatoare de nivel, planimetre, dozatoare volumetrice)

- mecanice (dinamometre, manometre, vacuumetre, vitezometre, turometre, accelerometre, debitmetre)

- fizico-chimice (balanţe, densimetre, vâscozimetre, ceasuri şi cronometre)

- termice (termometre, contoare termice)

- electrice (ampermetre, voltmetre, ohmmetre, wattmetre, contoare electrice)

1.4. Instalaţii şi sisteme de măsurare

- Clasificarea instalaţiilor şi sistemelor de măsurare după funcţiile îndeplinite:

· de verificare / testare şi diagnosticare a echipamentelor, instalaţiilor, sistemelor industriale;

· de supraveghere şi control a proceselor industriale

- Elemente componente de bază ale instalaţiilor şi sistemelor de măsurare (rol funcţional, variante constructive): mijloace de măsurare, traductoare, adaptoare, înregistratoare, echipamente pentru achiziţia, transmiterea şi prelucrarea datelor, elemente de automatizare

- Reprezentări grafice ale structurii unei instalaţii / unui sistem de măsurare (scheme structurale)

- Tipuri de structuri ale sistemelor de măsurare (în lanţ, paralelă, în buclă), scheme structurale, principii de funcţionare.

Utilizarea tehnicilor de măsurare pentru determinarea / monitorizarea mărimilor tehnice specifice proceselor industriale.

2.1. Norme de tehnica securităţii muncii

2.2. Documentaţia tehnică specifică lucrărilor de măsurare / monitorizare a mărilor tehnice caracteristice proceselor industriale (cărţi tehnice ale aparatelor şi echipamentelor de măsurare utilizate, instrucţiuni de utilizare)

2.3. Criterii de selectare a mijloacelor şi metodelor de măsurare: caracteristicile obiectului măsurat sau a procesului controlat; parametrul controlat (valori prognozate); indicatori metrologici şi economici ai mijloacelor de măsurare accesibile operatorului (sensibilitatea; rezoluţia; domeniul / domeniile de măsurare; valoarea diviziunii; timpul de răspuns; durabilitatea; justeţea; fidelitatea; precizia; clase de precizie; fiabilitatea metrologică); tipul de producţie (unicate, serie mică, serie mare sau masă) în cadrul căreia se realizează procese de măsurare; productivitatea impusă măsurării; costul aplicării metodei

2.4. Operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare: asigurarea condiţiilor de microclimat, reglaje prevăzute în instrucţiunile de utilizare, selectarea domeniilor de măsurare în funcţie de valoarea prognozată (unde este cazul), verificarea legăturilor funcţionale dintre componente

2.5. Aplicaţii practice

- de utilizare a documentaţiei tehnice specifice pentru identificarea condiţiilor impuse la exploatarea mijloacelor de măsurare şi echipamentelor utilizate;

- de determinare a unor valori prognozate ale mărimilor fizice măsurate;

- de măsurare directă a mărimilor geometrice, mecanice, fizico-chimice, termice şi electrice;

- de utilizare a schemelor structurale pentru identificarea componentelor şi verificarea legăturilor dintre componentele unei instalaţii de măsurare date

- de realizare a unor instalaţiilor de măsurare după o schemă dată;

- de măsurare / monitorizare a mărimilor fizice specifice unor procese industriale, folosind o instalaţie de măsurare dată;

- de prelucrare şi analizare a rezultatelor măsurării (calcule matematice, trasare de grafice şi diagrame, comparare cu valori nominale sau limită, toleranţe)

Date fiind competenţele vizate, se recomandă o pondere ridicată a exerciţiilor de realizare a unor instalaţii de măsurare, folosind documentaţia tehnică specifică, de culegere a informaţiilor de măsurare, de înregistrare şi de prelucrare a acestora,

Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi laboratoarelor de metrologie. Instruirea practică se va desfăşura în spaţii special amenajate, dotate corespunzător. Se recomandă utilizarea:

· fişelor de lucru;

· fişelor tehnologice;

· schemelor structurale;

· cărţilor tehnice şi instrucţiunilor de utilizare a mijloacelor de măsurare;

· suporturilor de curs / aplicative audio-video sau / şi multimedia;

· soft-urilor educaţionale specifice.

Autorii recomandă desfăşurarea procesului instructiv-formativ conform strategiilor moderne de învăţare, eventual integrate într-un sistem multimedia, astfel încât să fie menţinut şi stimulat interesul elevilor pe tot parcursul lecţiilor şi activităţilor aplicative realizate şi să fie realizat impactul dorit prin studierea acestei discipline.

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de predare – învăţare.

Calitatea evaluării căreia îi vor fi supuşi elevii pentru a obţine calificările reprezintă unul dintre factorii esenţiali care susţin încrederea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări. Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:

4 validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate);

4 fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);

4 aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele existente şi la timpul disponibil);

4 credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se bucure de încredere publică);

4 compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la învăţarea eficientă);

4 flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite standardele naţionale).

Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde (nimic mai puţin, nimic mai mult). Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea sistematică, pe baza unei fişe de observare; probe practică; teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi; proiectul; autoevaluarea ş.a.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul IV : SISTEME DE AUTOMATIZARE

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Conţinuturile incluse în structura modulului SISTEME DE AUTOMATIZARE oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice privind sistemele de reglare automată , în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii.

Modulul „Sisteme de automatizare” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore / an, din care:

· teorie – 17 ore;

· laborator tehnologic – 9 ore;

· instruire practică – 7 ore.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

·	18.Sisteme de automatizare		1 credit
	-	*18.1.* Caracterizează sistemele de reglare automată.
	-	*18.2.* Prezintă funcţionarea componentelor sistemelor de reglare automată.
	-	*18.3.* Analizează funcţionarea sistemelor de automatizare specifice domeniului.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unitatea de competenţe

Competenţe

Conţinuturi

18.

SISTEME DE AUTOMATIZA-RE

18.1. Caracterizează sistemele de reglare automată

· Schema de principiu a unui sistem de reglare automată;

· Mărimile care intervin în schema de principiu a unui sistem de reglare automată;

· Rolul funcţional al componentelor sistemului de reglare automată.

18.

SISTEME

DE AUTOMATIZA-

18.2. Prezintă funcţionarea componentelor sistemelor de reglare automată

· Elementele constructive ale componentelor sistemelor de reglare: descriere, funcţionare şi alegerea din cataloage.

18.

SISTEME DE AUTOMATIZA-RE

18.3. Analizează funcţionarea sistemelor de automatizare specifice domeniului

· Sisteme de reglare automată specifice domeniului de pregătire: caracterizare şi funcţionare;

· Parametrii tehnici supravegheaţi: mărimi electrice şi neelectrice.

III. Sugestii metodologice

Parcurgerea conţinuturilor se va realiza în integralitatea lor. Pentru atingerea competenţelor specifice stabilite prin modul, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, de a le eşalona în timp, de a utiliza activităţi variate de învăţare, cu accentuare pe cele cu caracter aplicativ, centrate pe elev.

Se recomandă parcurgerea conţinuturilor modulului SISTEME DE AUTOMATIZARE în ordinea prezentată:

1. Sisteme de reglare automată:

1.1 Schema de principiu.

1.2 Mărimile care intervin în schema de principiu a unui sistem de reglare automată: de intrare (de referinţă ), de reacţie, abaterea , de comandă, de execuţie(de reglare), de ieşire, perturbaţii;

1.3 Componentele sistemului de reglare automată: rol, elemente constructive, funcţionare, alegerea din cataloage:

· traductoare de intrare şi de reacţie;

· elemente de comparaţie;

· regulatoare automate;

· elemente de execuţie.

2. Sisteme de reglare automată specifice domeniului de pregătire:

· elemente componente;

· funcţionare;

· parametrii tehnici supravegheaţi: electrici şi neelectrici.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor.

Instruirea teoretică şi laboratorul tehnologic se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate, dotate cu materiale didactice specifice.

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm :

· Observarea sistematică a elevilor pe baza unei fise de observare

· Investigaţia.

· Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

· Metoda exerciţiilor practice

· Lucrul cu modele

Ca instrumente de evaluare se pot folosi:

· Fişe de observaţie şi fişe de lucru

· Chestionarul

Fişe de autoevaluare

· Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.

· Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul V : SISTEME DE ACŢIONARE ELECTRICĂ

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Sisteme de acţionare electrică” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 50 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 8 ore;

· instruire practică săptămânală – 42 ore;

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

·	19. Sisteme de acţionare electrică		1 credit
	-	*19.1.* Selectează componentele unui sistem de acţionare specific domeniului.
	-	*19.2.* Realizează sisteme de acţionare electrică.
	-	*19.3.* Urmăreşte funcţionarea sistemelor de acţionare electrică.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de competenţe

Competenţe individuale

Conţinuturi tematice

19. SISTEME

DE ACŢIONARE ELECTRICĂ

19.1.

Selectează componentele unui sistem de acţionare specific domeniului

- componentele unui sistem de acţionare specific domeniului: motoare electrice, maşini de lucru , instalaţie de comandă (aparatele electrice şi electronice de acţionare, comandă, protecţie şi semnalizare), sistem de transmisie a mişcării

- rolul funcţional al componentelor sistemului de acţionare

- rolul funcţional al sistemului de acţionare

19.2.

Realizează sisteme de acţionare electrică

- simboluri şi notaţii specifice componentelor din schema electrică

- legături funcţionale între componentele sistemului de acţionare: electrice (cu conductoare/cabluri) şi mecanice (cuplaje)

- măsurători cu ohmmetrul pentru verificarea continuităţii circuitului electric

19.3.

Urmăreşte funcţionarea sistemelor de acţionare electrică

- manevre de conectare şi de deconectare a motorului de acţionare.

- măsurarea parametrilor de funcţionare: intensitatea curentului electric, tensiunea electrică, turaţia

- urmărirea vizuală a funcţionării

III. Sugestii metodologice

Modulul ,,Sisteme de acţionare electrică” oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice în legătură cu realizarea unor sisteme de acţionare specifice fiecărui domeniu de calificare.

Parcurgerea conţinuturilor se va realiza in integritatea lor, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

1. Prezentarea sistemelor de acţionare electrică specifice domeniului

1.1. Definirea sistemului de acţionare electrică.

1.2. Rolul sistemului de acţionare electrică în ansamblul tehnic din care face parte.

1.3. Componentele sistemului de acţionare (recunoaştere şi rol funcţional):

- Motoare electrice de acţionare;

- Aparate electrice necesare : de comutaţie, de protecţie, de măsurare;

- Conductoare şi cabluri electrice.

2. Realizarea sistemelor de acţionare electrica specifice domeniului

2.1. Citirea schemei electrice de actionare .

2.2. Parcurgerea etapelor de realizare a sistemului electric de acţionare.

2.3. Măsurarea parametrilor de funcţionare: intensitatea curentului electric, tensiunea electrică, turaţia motorului de acţionare.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor.

Instruirea teoretică şi laboratorul tehnologic se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate, dotate cu materiale didactice specifice : seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice, planşe didactice, panoplii şi machete didactice sau/şi funcţionale, seturi de scheme de sisteme de actionare electrica, în care pot fi evidenţiate echipamentele şi aparatele electrice componente, bibliografie tehnică selectivă ş.a.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificării optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirea orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat ş.a. În context, lucrul în grup, simularea, practica în atelier / laborator / la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor .

· Observarea sistematică a elevilor pe baza unei fise de observare

· Investigaţia.

· Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

· Metoda exerciţiilor practice

· Lucrul cu modele

Ca instrumente de evaluare se pot folosi:

· Fişe de observaţie şi fişe de lucru

· Chestionarul

Fişe de autoevaluare

· Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul VI: CIRCUITE ELECTRICE

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul este parte integrantă din cultura de specialitate, pregătire practică, liceu tehnologic, clasa a XI-a.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 49 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 8 ore;

· instruire practică săptămânală – 41 ore;

Lista competenţelor specifice unităţii de competenţe din modul:

·	20. Circuite electrice		1 credit
	-	*20.1.* Realizează circuite electrice de curent continuu (c.c.).
	-	*20.2.* Realizează circuite electrice de curent alternativ (c.a.).
	-	*20.3.* Utilizează aparate de c.a. de joasă tensiune

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de

competenţe

Competenţe individuale

Conţinuturi tematice

20.Circuite electrice

20.1. Realizează circuite electrice de c.c.

Rezistoare: clasificare, marcare în clar şi în codul culorilor

Surse de c.c.:

- Clasificare;

- Parametri: tensiunea la borne, rezistenţa internă;

Gruparea rezistoarelor şi a surselor de c.c.:

- serie;

- paralel;

- mixt.

Circuite cu rezistoare şi surse de c.c.:

- realizarea circuitelor;

- măsurarea tensiunilor la bornele componentelor;

- măsurarea intensităţilor din circuit.

Analizarea circuitelor de c.c. pe baza valorilor măsurate utilizând legile şi teoremele studiate:

- legea lui Ohm;

- teoremele lui Kirchhoff;

- legea lui Joule.

20. Circuite electrice

20.2. Realizează circuite electrice de c.a.

Componente electrice pasive de circuit: (bobine, condensatoare):

- clasificare;

- comportarea in curent alternativ.

Identificarea bobinelor şi condensatoarelor după:

- marcaj;

- aspect.

Realizarea circuitelor de c.a. cu rezistoare, condensatoare, bobine:

- circuite RLC serie;

- circuite RLC paralel.

- RLC serie/în paralel cu circuite C

Măsurarea parametrilor de circuit:

- valori efective ale tensiunii la bornele componentelor;

Simularea funcţionării circuitelor de c.a. folosind un soft didactic (ORCAD, sau orice alt soft care permite simularea funcţionării circuitelor de c.a).

Interpretarea rezultatelor obţinute pe cale practică şi prin simulare:

- compararea rezultatelor: tensiuni, intensităţi;

- calculul erorilor.

20.3. Utilizează aparate de c.a de joasă tensiune.

Identificarea aparatelor de protecţie, comutare şi a receptoarelor de joasă tensiune :

- siguranţe;

- relee termice.

Identificarea aparatelor de comutare:

- relele termice;

- relee electromagnetice;

- întreruptoare automate;

- contactoare;

- comutatoare.

Receptoare:

- lămpi cu incandescenţă;

- lămpi fluorescente;

- motoare electrice

Realizarea circuitelor de c.a. de joasă tensiune cu aparate de protecţie, comutare şi receptoare.

Verificarea funcţionării circuitelor de c.a. de joasă tensiune (maxim 220 V)

III. Sugestii metodologice

1. Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.

Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.

2. Pentru atingerea competenţelor dorite, activităţile de instruire practică utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice: documentarea cu ajutorul Internetului, utilizări de materiale şi programe înregistrate pe suport electronic, vizite de documentare la agenţii economici, lucrări practice, teste de evaluare etc.

Instruirea se va realiza în laboratoare tehnologice şi ateliere cu o bună dotare materială.

Parcurgerea conţinuturilor şi adecvarea strategiilor didactice vor viza şi formarea priceperilor şi deprinderilor practice corelate cu noţiunile teoretice dobândite de elevi în anii anteriori.

Prin natura activităţilor de învăţare, elevii vor trebui pregătiţi pentru a evolua în situaţii adaptative complexe, în care nici din punct de vedere profesional nu există răspunsuri "unice" sau "cele mai bune".

Se va avea în vedre utilizarea metodelor specifice de lucru în cazul elevilor cu cerinţe educaţionale speciale.

3. Evaluarea trebuie să fie corelată cu criteriile de performanţă şi cu tipul probelor de evaluare care sunt precizate in Standardul de Pregătire Profesională.

Se evaluează numai competenţele corespunzătoare modulului. O competenţă se evaluează o singură dată. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate.

Pe parcursul modulului se realizează evaluare continuă, prin aplicarea instrumentelor de evaluare continuă prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională (probe orale, probe practice).

Se recomandă documentarea pe Internet accesând paginile de pe site-ul kappa.ro.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

MODULUL VII: ASAMBLĂRI MECANICE

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Asamblări mecanice” face parte din curriculum-ul de nivel 3, clasa a XI-a liceu tehnologic.

Conţinuturile prevăzute se vor parcurge în orele de instruire practică săptămânală şi în cadrul laboratorului tehnologic.

Modulul „Asamblări mecanice”nu este condiţionat sau dependent de celelalte module din curriculum.

Numărul de ore alocat modulului este de 50 de ore, distribuite astfel:

· 8 ore de laborator tehnologic.

· 42 ore de instruire practică săptămânală.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul:

·	22. Asamblări mecanice		1 credit
	-	*22.1.* Stabileşte procesul tehnologic de asamblare.
	-	*22.2.* Realizează produse specifice prin asamblări nedemontabile.
	-	*22.3.* Efectuează lucrări de asamblare demontabilă.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Unităţi de competenţe

Competenţe individuale

Conţinuturi tematice

22.ASAMBLĂRI

MECANICE

22.1.Stabileşte procesul tehnologic de asamblare

22.2.Realizează produse specifice prin asamblări nedemontabile

22.3.Efectuează lucrări de asamblare demontabilă

Date iniţiale ale procesului de asamblare: documentaţia tehnică, programul de producţie

Metode de asamblare: metoda interschimbabilităţii totale, metoda interschimbabilităţii parţiale, metoda sortării, ajustării, reglării

Condiţii materiale: utilaje, SDV-uri, materiale specifice

Asamblări nedemontabile: prin presare, prin nituire, lipire, sudare

Operaţii: de pregătire a reperelor, de asamblare nedemontabilă a produselor specifice

Resurse: materiale, utilaje şi SDV-uri specifice, documentaţie tehnică

Asamblări demontabile: prin pene şi ştifturi, prin caneluri, conuri, filete, cu elemente elastice

Operaţii: pregătirea reperelor pentru asamblare, asigurarea organelor de asamblare necesare, asamblarea propriu-zisă

Resurse: organe de asamblare, documentaţie tehnică, SDV-uri

III. Sugestii metodologice

Parcurgerea conţinuturilor modulului şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente calificărilor de nivel 3.

Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:

· modulul este orientat asupra celui care învaţă, urmărind valorificarea disponibilităţilor sale;

· fiind o structură flexibilă, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;

· modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;

În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii:

Ø Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.

Ø Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.

Ø Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din experienţe diferite.

Ø Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.

Ø Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.

Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.

În acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru:

q Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:

Þ gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;

Þ fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;

Þ fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;

Þ prezentarea temelor în mai multe moduri (raport, discuţie sau grafic);

q Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin:

Þ abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct);

Þ utilizarea verificării de către un coleg, a verificării prin îndrumător;

q Diferenţierea răspunsului, prin:

Þ utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor, acceptând faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor. Pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, metodele se vor adapta la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

· Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea capacităţilor şi atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.

· Investigaţia.

· Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

· Metoda lucrărilor practice

· Lucrul cu modele

Se recomandă utilizarea următoarelor instrumente de evaluare:

· Fişe de observaţie

· Fişe de lucru

Lucrări practice specifice domeniului şi calificării

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de:

· specificul domeniului şi calificării

· dificultatea temelor

· nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit

· complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat

· ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a abilităţilor practice proprii grupului instruit.

Recomandăm următoarele conţinuturi tematice:

1. Structura procesului tehnologic de asamblare

- operaţiile şi fazele de asamblare, mânuirile, piesa de bază, completul, subansamblul, ansamblul

2. Documente tehnologice necesare realizării operaţiei de asamblare

- scheme de asamblare, fişe tehnologice şi planuri de operaţii, ciclograma asamblării

3. Precizia de prelucrare şi asamblare

- abateri dimensionale, de formă şi de poziţie

4. Metode de asamblare

- metoda interschimbabilităţii totale, metoda interschimbabilităţii parţiale, metoda sortării, metoda ajustării, metoda reglării

5. Pregătirea pieselor pentru asamblare

- retuşare, răzuire, rodare, lepuire, lustruire, găurire, alezare, filetare, spălare

6. Asamblări nedemontabile

· Prezentarea generală a asamblărilor nedemontabile

- asamblări prin presare (prin încălzire sau răcire, prin deformare)

- asamblări prin lipire (lipire moale, lipire tare, metode de lipire)

- asamblări prin nituire (fazele operaţiei de nituire, maşini de nituit), NTSM la nituire

- asamblări prin sudare; NTSM la sudare

7. Asamblări demontabile

· Prezentarea generală a asamblărilor demontabile

- asamblări prin pene şi ştifturi, prin caneluri, prin conuri, cu elemente elastice

- asamblări prin filet (părţi componente, siguranţă în exploatare, asigurarea piuliţelor împotriva autodesfacerii, scule folosite la montare şi demontare)

Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu accent preponderent pe activităţile de învăţare cu caracter practic, aplicativ.

Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate de parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de învăţare - predare să se utilizeze cu precădere metode bazate pe acţiune, cum ar fi efectuarea unor lucrări practice şi de laborator.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

STAGII DE PREGĂTIRE PRACTICĂ

Modulul VIII: SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Sănătatea şi securitatea muncii” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 48 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 24 ore;

· instruire practică – 24 ore;

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

·	12. SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII		1 credit
	-	*12.1.* Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.
	-	*12.2.* Planifică acţiuni de evitare şi de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă
	-	*12.3.* Coordonează activităţile în caz de accident

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unitatea de competenţe	Competenţe individuale	Conţinuturi tematice
12. SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII	12.1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.	· Măsuri de eliminare a riscurilor la locul de muncă: instructaje, utilizarea documentaţiei legislaţiei în vigoare specifice domeniului - instructaje iniţiale,curente şi periodice - documente de informare: fişe,afişe, filme, cataloage, broşuri, pliante, instrucţiuni de lucru. · Măsuri de igienă şi protecţia muncii - fişa individuală de instructaj - echipamente de lucru şi echipamente individuale şi colective de protecţie - trusă de prim ajutor - materiale igienico-sanitare - materiale şi mijloace de stingere a incendiilor · Sisteme şi dispozitive de protecţie. - individuale şi colective specifice locului de muncă. · Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea incendiilor: - apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO₂
12. SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII	12.2. Planifică acţiuni de evitare si de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă.	· Locuri de muncă periculoase specifice domeniului. · Situaţii deosebite şi factorii de risc de la locul de muncă - situaţii de risc: perturbări funcţionale, defecţiuni ale utilajelor, nerespectarea principiilor ergonomice, comportament necorespunzător al lucrătorului la locul de muncă, starea fizică şi psihică necorespunzătoare a lucrătorului - accidente de muncă - boli profesionale - avarii - incendii şi explozii · Echipamente de lucru şi de protecţie specifice locului de muncă.
12. SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII	12.3. Coordonează activităţile în caz de accident.	· Primul ajutor în caz de accident. - trusa de prim ajutor · Planul de acţiune în caz de accident la o situaţie dată. - eliminarea cauzelor - evacuarea accidentaţilor - anunţarea organelor abilitate, în funcţie de tipul accidentului · Sarcinile în caz de accident ale echipelor de intervenţie. - individuale - de grup

Unitatea de competenţe

Competenţe individuale

Conţinuturi tematice

12.

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

12.1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.

· Măsuri de eliminare a riscurilor la locul de muncă: instructaje, utilizarea documentaţiei legislaţiei în vigoare specifice domeniului

- instructaje iniţiale,curente şi periodice

- documente de informare: fişe,afişe, filme, cataloage, broşuri, pliante, instrucţiuni de lucru.

· Măsuri de igienă şi protecţia muncii

- fişa individuală de instructaj

- echipamente de lucru şi echipamente individuale şi colective de protecţie

- trusă de prim ajutor

- materiale igienico-sanitare

- materiale şi mijloace de stingere a incendiilor

· Sisteme şi dispozitive de protecţie.

- individuale şi colective specifice locului de muncă.

· Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea incendiilor:

- apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO₂

12.

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

12.2. Planifică acţiuni de evitare si de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă.

· Locuri de muncă periculoase specifice domeniului.

· Situaţii deosebite şi factorii de risc de la locul de muncă

- situaţii de risc: perturbări funcţionale, defecţiuni ale utilajelor, nerespectarea principiilor ergonomice, comportament necorespunzător al lucrătorului la locul de muncă, starea fizică şi psihică necorespunzătoare a lucrătorului

- accidente de muncă

- boli profesionale

- avarii

- incendii şi explozii

· Echipamente de lucru şi de protecţie specifice locului de muncă.

12.

SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

12.3. Coordonează activităţile în caz de accident.

· Primul ajutor în caz de accident.

- trusa de prim ajutor

· Planul de acţiune în caz de accident la o situaţie dată.

- eliminarea cauzelor

- evacuarea accidentaţilor

- anunţarea organelor abilitate, în funcţie de tipul accidentului

· Sarcinile în caz de accident ale echipelor de intervenţie.

- individuale

- de grup

III. Sugestii metodologice

1. Conţinuturile incluse în structura modulului oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi privind securitatea la locul de munca, sănătatea, prevenirea şi stingerea incendiilor, în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor.

Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite

2. Parcurgerea conţinuturilor modulului „Sănătatea şi securitatea muncii” şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3 şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, de nivel 3+, sau a integrării pe piaţa muncii.

Instruirea practică se recomandă să se desfăşoare în ateliere, dotate cu materiale didactice specifice iar în desfăşurarea orelor de laborator să se foloseasca :

Ø seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice,

Ø planşe didactice,

Ø panoplii şi machete didactice sau/şi funcţionale,

Ø bibliografie tehnică selectivă ş.a.

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a oricărui copil, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au nevoie şi care le cer, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

În context

Ø lucrul în grup,

Ø simularea,

Ø practica în atelier / la locul de muncă,

Ø discuţiile de grup,

Ø prezentările video,

Ø prezentări multimedia şi electronice,

Ø temele şi proiectele integrate,

Ø vizitele etc.

contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de

· comunicare,

· negociere,

· luarea deciziilor,

· asumarea responsabilităţii,

· sprijin reciproc,

precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi a creativităţii elevilor.

3. Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de predare – învăţare.

Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:

4 validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate);

4 fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);

4 aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele existente şi la timpul disponibil);

4 credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se bucure de încredere publică);

4 compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la învăţarea eficientă);

4 flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite standardele naţionale).

Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde ( nimic mai puţin, nimic mai mult). Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi practică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul IX: CIRCUITE ELECTRONICE

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

În conceperea programei pentru modulul „Circuite electronice” s-a avut în vedere necesitatea ca elevii să dobândească un set de competenţe tehnice generale care să le ofere posibilitatea de a activa într-un domeniu în care circuitele electronice constituie parte componentă a echipamentelor/ instalaţiilor.

Programa este menită să formeze şi abilităţi legate de dezvoltarea relaţiilor interpersonale prin încurajarea unui dialog constructiv, relaţii de cooperare şi susţinerea muncii în echipă. Dobândirea acestor abilităţi este esenţială în pregătirea pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru a se putea adapta la tehnologiile şi la practicile de muncă în schimbare.

Modulul se adresează elevilor din clasa a XI-a liceu tehnologic.

Repartizarea orelor pe forme de activitate este următoarea:

Total ore / an 72 ore

din care:

· laborator tehnologic 24 ore

· instruire practică 48 ore

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

·	21. CIRCUITE ELECTRONICE		1 credit
	-	*21.1.* Identifică tipuri de circuite electronice.
	-	*21.2.* Evaluează performanţele circuitelor electronice.
	-	*21.3.* Conectează circuite electronice în echipamente şi instalaţii.
	3. Managementul relaţiilor interpersonale			0,5credite
	-	*3.1.* Creează şi menţine relaţii profesionale.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

	Unităţi de competenţe			Competenţe individuale			Conţinuturi tematice
	21. Circuite electronice			*21.1.*Identifică tipuri de circuite electronice.			· Circuite electronice de tip analogic: -surse de alimentare -amplificatoare: de tensiune, de curent, de putere -oscilatoare: RC, LC -modulatoare/ demodulatoare · Circuite electronice de tip digital: -circuite digitale: porţi logice, codificatoare/ decodificatoare, multiplexoare/ demultiplexoare -circuite integrate: numărătoare, memorii, microcontrolere -dispozitive de afişaj electronic
21. Circuite electronice			*21.2.*Evaluează performanţele circuitelor electronice			· Parametri specifici circuitelor electronice: -pentru surse de alimentare: tensiuni, curenţi, puteri nominale -pentru amplificatoare: amplificare -pentru oscilatoare: domeniu de frecvenţă, frecvenţa de oscilaţie -pentru circuite logice: valori minime şi maxime de tensiune şi curent la intrare/ ieşire · Mărimi de măsurat: -tensiuni, curenţi, impedanţe, puteri electrice, frecvenţe, amplificări · Aparate de măsură şi control adecvate: -multimetru, frecvenţmetru -osciloscop
21. Circuite electronice		*21.3.*Conectează circuite electronice în echipamente şi instalaţii			· Echipamente/ instalaţii specifice domeniului -de electroalimentare -de amplificare în curent sau tensiune -de generare a semnalelor electrice -de modulare/ demodulare a semnalelor electrice -de reglare automată -de comandă şi control
	3. Managementul relaţiilor interpersonale			*3.1.* Creează şi menţine relaţii profesionale			§ Realizează dialog constructiv şi relaţii de cooperare pe durata lucrărilor practice de măsurare şi conectare a sistemelor electronice în echipamente/ instalaţii specifice domeniului; § Susţine munca în echipă şi aplicǎ modalităţi de îmbunătăţire a relaţiilor interpersonale pe durata desfǎşurǎrii lucrărilor practice de măsurare şi conectare a sistemelor electronice în echipamente/ instalaţii specifice domeniului.

III. Sugestii metodologice

Modulul «Circuite electronice» este un ansamblu care poate fi parcurs independent oferind elevilor cunoştinţe şi abilităţi precise pe care elevii le pot verifica în diferite faze ale însuşirii lor.

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.

Instruirea practică şi laboratorul tehnologic se vor desfăşura în spaţii special amenajate, dotate corespunzător, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Tema 1: Schema bloc a unei surse stabilizate de tensiune

Ø Redresoare

Ø Filtre de netezire

Ø Stabilizatoare

· schemă electrică

· rol funcţional

Tema 2: Amplificatoare

Ø Amplificatoare de tensiune

Ø Amplificatoare de curent

Ø Amplificatoare de putere

· reprezentări simbolice

· rol funcţional

Tema 3: Oscilatoare

Ø Oscilatoare LC: scheme de principiu, rol funcţional

Ø Oscilatoare RC: scheme de principiu, rol funcţional

Tema 4: Modulatoare/ demodulatoare

· reprezentări simbolice

· rol funcţional

· utilizări în domeniu

Tema 5: Porţi logice

Ø Tipuri de porţi logice: ŞI, SAU, NU, ŞI-NU, SAU-NU

· simboluri

· tabele de adevăr

Tema 6: Codificatoare/ decodificatoare

· reprezentări simbolice

· rol funcţional

· utilizări în domeniu

Tema 7: Multiplexoare/ demultiplexoare

· reprezentări simbolice

· rol funcţional

· utilizări în domeniu

Tema 8: Memorii digitale

· rol funcţional

· utilizări în domeniu

Tema 9: Microcontrolere

· rol funcţional

· utilizări în domeniu

Tema 10: Dispozitive de afişaj electronic

· reprezentări simbolice

· rol funcţional

· utilizări în domeniu

Recomandări pentru lucrări de laborator:

1. Vizualizarea tensiunilor de la intrarea şi ieşirea unui surse de tensiune

2. Vizualizarea semnalelor de la intrarea şi ieşirea unui amplificator

3. Vizualizarea semanalelor la ieşirea unui oscilator

4. Identificarea tipurilor de porţi logice prin măsurători

5. Identificarea circuitelor integrate digitale după aspect fizic şi simbol

6. Utilizarea cataloagelor pentru identificarea terminalelor intrare/ ieşire la circuitele integrate

7. Verificarea stării de funcţionare a echipamentelor/ instalaţiilor, cu circuite integrate logice, din domeniu

Recomandări pentru aplicaţii practice:

1. Lucrări practice de conectare unei surse de alimentare în echipamente/ instalaţii

2. Lucrări practice de conectare a unui amplificator în echipamente/ instalaţii

3. Lucrări practice de identificare a circuitelor integrate digitale după aspect fizic şi marcaj

4. Lucrări practice de montare/ demontare a circuitelor integrate digitale în socluri

5. Lucrări practice de utilizare a dispozitivelor de afişaj electronic în echipamente/ instalaţii din domeniu

6. Lucrări practice de utilizare a microcontrolerelor în echipamente/ instalaţii din domeniu

7. Lucrări practice de identificare a tipurilor de porţi logice, prin măsurători, în conformitate cu tabela de adevăr

Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) se recomandă utilizarea următoarelor metode:

· probe orale: întrebări cu răspuns scurt, prezentare orală sub forma unei adresări sau unei opinii, exerciţii de citire a documentaţiei tehnice, studii de caz;

· probe practice: identificarea tipurilor de sisteme electronice, evaluarea parametrilor specifici unui sistem electronic, conectarea în echipamente/ instalaţii a sistemelor electronice şi verificarea funcţionalităţii acestora;

· instrumente de evaluare: fişe de observare sistematică prin care se urmăresc etapele executării unei lucrări de măsurare şi conectare a unui sistem electronic în echipamente/ instalaţii specifice domeniului. Fişa de verificare nu presupune decât bifarea unei căsuţe de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care au fost bifate toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi practică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

Modulul X : Bazele desenării asistate de calculator

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul.

Modulul « Bazele desenării asistate de calculator» se adresează elevilor din clasa a XI-a, liceu tehnologic, specializarea « Tehnician CAD». Modulul se studiază în cadrul curriculum-ului în dezvoltare locală şi are un număr total de 49 de ore, din care 16 sunt de teorie şi 33 de ore sunt de laborator tehnologic.

Prin corelarea planului de învăţământ cu numărul de credite alocate unităţii de competenţă aferente a rezultat parcurgerea modulului pe durata anului şcolar astfel :

-0,5 ore / săptămână pregătire teoretică (cu excepţia săptămânilor cu stagii de pregătire practică)

- 1 oră / săptămână laborator tehnologic.

Utilizarea programei se face prin corelarea conţinuturilor tematice cu condiţiile de aplicabilitate a criteriilor de performanţă aferente competenţelor din SPP.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:

Ø Bazele desenării asistate de calculator

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unitate de competenţă	Competenţe	Conţinuturi tematice
Bazele desenării asistate de calculator	Creează şi utilizează desene tehnice	- Operaţii cu fişiere - Imprimarea desenelor
	Realizează în etape un desen tehnic simplu	- Operaţiuni simple de editare a desenelor - Operaţiuni complexe de editare
	Realizează un desen tehnic complex	- Descompunerea unui desen în forme simple - Proprietăţi ale textului, figurilor

III. Sugestii metodologice

Modulul « Bazele desenării asistate de calculator » este un ansamblu care poate fi parcurs independent oferind elevilor cunoştinţe şi abilităţi precise pe care beneficiarii le pot verifica în diferite faze ale însuşirii.

Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:

· orientarea asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale, urmând să le pună mai bine în valoare;

· fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;

· permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;

· oferă deschidere maximă atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical.

Plecând de la principiul incluziunii (şcoala primeşte orice copil în sistem, asigură orice susţinere necesară ca fiind un drept şi acceptă că fiecare copil este diferit), se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi de comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au nevoie, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

În scopul învăţării centrate pe elev , profesorul trebuie să adapteze strategiile de predare la stilurile de învăţare ale elevilor (auditiv, vizual, practic) şi să diferenţieze sarcinile şi timpul alocat rezolvării lor prin:

§ Gradarea sarcinilor de la simplu la complex utilizând fişe de lucru.

§ Fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze la niveluri diferite.

§ Fixarea de sarcini diferenţiate pentru indivizi sau grupuri diferite, în funcţie de abilităţi.

§ Prezentarea temelor în mai multe moduri (raport, discuţie, grafic).

§ Utilizarea unor metode active-interactive (învăţare prin descoperire, învăţare problematizată, învăţare prin cooperare, joc de rol, simulare).

§ Utilizarea calculatorului pentru obţinerea de informaţii şi utilizarea unor softuri educaţionale specifice domeniului.

Pentru evaluarea competentelor incluse în programa şcolară de Bazele desenării asistate de calculator se recomandă utilizarea unor metode si instrumente moderne de evaluare:

§ Fişe de lucru (în clasă, acasă).

§ Fişe cu itemi rezolvare de probleme, itemi de completare, itemi cu alegere multiplă, itemi cu alegere duală.

§ Miniproiectul prin care se evaluează metodele de lucru folosite de elev, utilizarea eficientă a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor din dotare, modul de organizare a ideilor şi resurselor materiale, acurateţea tehnică a execuţiei.

§ Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor elevilor pe o anumită durată de timp.

Evaluarea formativă, continuă şi regulată în orele de tehnologii permite atât profesorului cât elevului să cunoască nivelul de achiziţie a competenţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare / învăţare.

Evaluarea trebuie să fie, corelată cu criteriile de performanţă şi cu tipul probelor de evaluare care sunt precizate in Standardul de Pregătire Profesională.

Se evaluează numai competenţele din acest modul, evaluarea altor competenţe nefiind relevantă. O competenţă se evaluează o singură data. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate.

Pe parcursul modulului se realizează evaluare continuă, prin aplicarea instrumentelor de evaluare continuă prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională (probe scrise, probe orale, probe practice), iar la sfârşitul lui se realizează evaluare sumativă, pentru verificarea atingerii competenţelor. Rezultatele evaluării continue vor fi consemnate în foaia matricolă a elevului, alături de rezultatele de la celelalte discipline de cultură de specialitate şi de la disciplinele de cultură generală.

Dobândirea competenţelor pentru nivelul trei de calificare se va certifica pe baza rezultatelor obţinute în urma aplicării instrumentelor de evaluare a competenţelor.

La încheierea cu succes a unei evaluări, este suficient un feedback de felicitare. În cazul unei încercări nereuşite, este esenţială transmiterea unui feedback clar şi constructiv. Acesta trebuie să includă discuţii cu elevul în legătură cu motivele care au dus la insucces şi identificarea unei noi ocazii pentru reevaluare, precum şi a sprijinului suplimentar de care elevul are nevoie. Pentru recuperare se poate propune o perioadă de către evaluator sau de către elev, dar numai în limitele orarului şcolar.

Reevaluarea trebuie să utilizeze acelaşi instrument, deşi locul de desfăşurare a evaluării poate fi modificat.

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.

Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie bine determinată: atingerea competenţelor implică conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.

Pentru atingerea competenţelor dorite, activităţile de învăţare - predare vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare (nu pe cele de predare), pe activităţile practice (mai puţin pe cele teoretice) şi pe activităţile privind dobândirea abilităţilor sociale.

Nivelul de pregătire teoretică tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite criteriile de performanţă ce pot fi atinse numai dacă în procesul de învăţământ sunt asigurate condiţiile de aplicabilitate descrise în standard.

Ordinea de tratare a temelor aferente conţinuturilor din curriculum rămâne la latitudinea cadrelor didactice, cu condiţia respectării succesiunii logice în abordarea acestora. O variantă posibilă de dezvoltare logică a conţinuturilor se poate prezenta astfel:

Tema 1: Operaţii cu fişiere

- Deschiderea, închiderea, salvarea, salvarea sub alt nume,

- Importul şi exportul unui desen

- Imprimarea desenelor

Tema 2: Realizarea schiţelor.

- Figuri de bază (cerc, elipsă, arc de cerc, pătrat, dreptunghi)

- Text (font, dimensiune font, stil)

- Lucrul cu blocuri

- gruparea,

- degruparea,

- regruparea,

- alinierea,

- distribuirea desenelor

- Lucrul cu straturi

- ordonarea straturilor,

- îmbinarea straturilor

- Editarea schiţelor

- copiere,

- lipire,

- mutare de blocuri

Tema 3: Realizarea desenelor complexe

- Editarea complexă a desenelor

- imagine în oglindă,

- rotire,

- mărire, micşorare,

- deformare

- Desenarea la scară a unui desen

Modulul XI

Elemente de bază privind interfaţa CAD

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul.

Modulul « Elemente de bază privind interfaţa CAD» se adresează elevilor din clasa a XI-a, Liceu tehnologic, specializarea « Tehnician CAD. Modulul se studiază în cadrul curriculum-ului în dezvoltare locală locală şi are un număr total de 83 de ore, din care 17 sunt de teorie şi 66 de ore sunt de laborator tehnologic.

Prin corelarea planului de învăţământ cu numărul de credite alocate unităţii de competenţă aferente a rezultat parcurgerea modulului pe durata anului şcolar astfel :

- 0,5 ore / săptămână pregătire teoretică (cu excepţia săptămânilor cu stagii de pregătire practică)

- 2 ore / săptămână laborator tehnologic cu excepţia săptămânilor cu stagii de pregătire practică.

Modulul combină eficient competenţe tehnice specializate privind sistemele de operare şi instalarea de aplicaţii cu competenţele cheie referitoare la gândirea critică şi rezolvarea de probleme.

Utilizarea programei se face prin corelarea conţinuturilor tematice cu condiţiile de aplicabilitate a criteriilor de performanţă aferente competenţelor din SPP.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

Ø Elemente de bază privind interfaţa CAD

Ø Gândirea critică şi rezolvarea de probleme.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unitate de competenţă	Competenţe	Conţinuturi tematice
Elemente de bază privind interfaţa CAD	Prezintă interfaţa CAD	· Prezentarea zonei de desenare · Prezentarea meniurilor şi a barei de instrumente · Prezentarea liniei de comanda · Prezentarea barei de stare
	Utilizează comenzi CAD	· Utilizarea interfeţei grafice · Utilizarea liniei de comandă
	Operează cu fişiere CAD	· Crearea unui desen nou · Deschiderea unui desen nou · Salvarea unui desen · Setarea unui desen
Gândire critică şi rezolvare de probleme	Identifică probleme complexe.	· Demonstrează capacitatea de a identifica probleme, de a le corela cu factorii determinanţi, de a pune întrebări relevante şi de a emite idei în utilizarea comenzilor şi operarea cu fişiere CAD
	Rezolvă probleme.	· Metode de rezolvare posibilă a problemelor legate de utilizarea interfeţei CAD · Alegerea metodei adecvată, pe baza căreia se va întocmi un plan de acţiune şi se vor aloca resursele necesare. · Aplicarea planului de acţiune.
	Evaluează rezultatele obţinute.	· Măsuri de corecţie (dacă este cazul). · Feed-back: concluzii, calificative. · Analiza metodei folosite: - resurse - actiuni - responsabilitati - idei · sugestii alternative in scopul imbunatatirii metodei aplicate

III. Sugestii metodologice

Modulul « Elemente de bază privind interfaţa CAD » este un ansamblu care poate fi parcurs independent oferind elevilor cunoştinţe şi abilităţi precise pe care beneficiarii le pot verifica în diferite faze ale însuşirii.

Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:

· orientarea asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale, urmând să le pună mai bine în valoare;

· fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;

· permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;

· oferă deschidere maximă atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical.

În scopul invăţării centrate pe elev , profesorul trebuie să adapteze strategiile de predare la stilurile de învăţare ale elevilor (auditiv, vizual, practic) şi să diferenţieze sarcinile şi timpul alocat rezolvării lor prin:

§ Gradarea sarcinilor de la simplu la complex utilizand fişe de lucru.

§ Fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze la niveluri diferite.

§ Fixarea de sarcini diferenţiate pentru indivizi sau grupuri diferite, în funcţie de abilităţi.

§ Prezentarea temelor în mai multe moduri (raport, discuţie, grafic).

§ Utilizarea unor metode active-interactive (învăţare prin descoperire, învăţare problematizată, învăţare prin cooperare, joc de rol, simulare).

§ Utilizarea calculatorului pentru obţinerea de informaţii şi utilizarea unor softuri educaţionale specifice domeniului.

Pentru evaluarea competentelor incluse în programa şcolară de Elemente de bază privind interfaţa CAD se recomandă utilizarea unor metode si instrumente moderne de evaluare:

§ Fişe de lucru (în clasă, acasă).

§ Fişe de autoevaluare.

§ Fişe cu itemi rezolvare de probleme, itemi de completare, itemi cu alegere multiplă, itemi cu alegere duală.

§ Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor elevilor pe o anumită durată de timp.

Evaluarea trebuie să fie, corelată cu criteriile de performanţă şi cu tipul probelor de evaluare care sunt precizate in Standardul de Pregătire Profesională.

Dobândirea competenţelor pentru nivelul trei de calificare se va certifica pe baza rezultatelor obţinute în urma aplicării instrumentelor de evaluare a competenţelor.

Reevaluarea trebuie să utilizeze acelaşi instrument, deşi locul de desfăşuare a evaluării poate fi modificat.

Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor, proprii grupului instruit.

Ordinea de tratare a temelor aferente conţinuturilor din curriculum rămâne la latitudinea cadrelor didactice, cu condiţia respectării succesiunii logice în abordarea acestora.

Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:

· Navigare pe Internet în scopul documentării.

· Discuţii.

· Explicaţii oferite elevului.

Ca instrumente de evaluare se pot folosi:

· Fişe de observaţie (pentru probe practice).

· Fişe test (pentru probe scrise).

· Fişe de autoevaluare (pentru probe orale şi scrise).

· Proiectul.

Nivelul de pregătire teoretică tehnologică este realizat corespunzator dacă sunt îndeplinite criteriile de performanţă ce pot fi atinse numai dacă în procesul de învăţămînt sunt asigurate condiţiile de aplicabilitate descrise în standard.

Tema 1. Interfaţa aplicaţiei AUTOCAD

- Zona de desenare

- Meniurile şi bara de instrumente

- Linia de comanda

- Bara de stare

Tema 2. Utilizarea comenzilor

- Utilizarea interfeţei grafice

1. utilizarea meniurilor aplicaţiei AUTOCAD

2. utilizarea scurtăturilor la meniuri

3. utilizarea casetelor de dialog

4. utilizarea barelor de instrumente

- utilizarea liniei de comandă

1. înţelegerea numelui comenzilor

2. înţelegerea opţiunilor comenzilor

3. repetarea comenzilor

4. oprirea unor comenzi de a se executa

5. anularea ultimei comenzi

6. utilizarea comenzilor succesiv

Tema 3. Operaţiuni cu fişiere

- lucrul cu şabloane

- crearea unui desen nou

- deschiderea unui desen existent

- salvarea unui desen sub un alt nume

- utilizarea unui desen ca „prototip”

Tema 4. Specificarea coordonatelor

- sistemul de coordonate X,Y

1. tipuri de unităţi de măsură

2. coordonate carteziene (absolute şi relative)

3. coordonate polare

4. modul ortogonal

5. urmărirea coordonatelor polare

- afişarea coordonatelor

- preluarea coordonatelor de pe ecran

- localizarea punctelor

Tabel de corelare a modulelor:

Săpt	CULTURA DE SPECIALITATE					CDL
1.	Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD (1 oră / săptămână din care 0,5 laborator tehnologic)	Tehnici de măsurare în domeniu (2 ore / săptămână din care 0,25 ore laborator tehnologic si 0,75 ore instruire practica)	Sisteme de automatizare (1 oră / săptămână din care 0,25 ore laborator tehnologic si 0,25 ore instruire practica)	Asamblări mecanice (1,25 ore / săptămână instruire practică săptămânală şi 0,25 ore laborator tehnologic)	Circuite electrice (1,25 ore / săptămână instruire practică săptămânală şi 0,25 ore laborator tehnologic)	Bazele desenării asistate de calculator 1,5 ore săptămână din care 1 laborator tehnologic)	Elemente de bază privind interfaţa CAD (2,5 ore / săptămână din care 2 laborator tehnologic)
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.				Sisteme de transmitere a mişcării (1,25 ore / săptămână instruire practică săptămânală şi 0,25 ore laborator tehnologic)	Sisteme de acţionare electrică (1,25 ore / săptămână instruire practică săptămânală şi 0,25 ore laborator tehnologic)
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.	STAGII DE PREGĂTIRE PTACTICĂ Sănătatea şi securitatea muncii (48 ore) Circuite electronice (72 ore)
35.
36.
37.

Observaţie:

Stagiile de pregătire practică se desfăşoară timp de 4 săptămâni care vor fi planificate fie la sfârşitul anului şcolar, ca în tabelul de corelare, fie în timpul anului la decizia şcolii şi în parteneriat cu agenţii economici.

Modulul I :	Total ore/an	49
Sisteme de transmitere a mişcării	din care: laborator tehnologic	8
Sisteme de transmitere a mişcării	instruire practică	41
Modulul II :	Total ore/an	33
Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD	din care : laborator tehnologic	16
Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD	instruire practică
Modulul III :	Total ore/an	66
Tehnici de măsurare în domeniu	din care: laborator tehnologic	8
Tehnici de măsurare în domeniu	instruire practică	25
Modulul IV :	Total ore/an	33
Sisteme de automatizare	din care: laborator tehnologic	9
Sisteme de automatizare	instruire practică	7
Modulul V :	Total ore/an	50
Sisteme de acţionare electrică	din care: laborator tehnologic	8
Sisteme de acţionare electrică	instruire practică	42
Modulul VI :	Total ore/an	49
Circuite electrice	din care: laborator tehnologic	8
Circuite electrice	instruire practică	41
Modulul VII :	Total ore/an	50
Asamblări mecanice	din care: laborator tehnologic	8
Asamblări mecanice	instruire practică	42

Modulul VIII :	Total ore/an	48
Sănătatea şi securitatea muncii	din care: laborator tehnologic	24
Sănătatea şi securitatea muncii	instruire practică	24
Modulul IX :	Total ore/an	72
Circuite electronice	din care: laborator tehnologic	24
Circuite electronice	Instruire practică	48

Modulul X :	Total ore/an	49
Bazele desenării asistate de calculator	din care: laborator tehnologic	33
Bazele desenării asistate de calculator	instruire practică	-
Modulul XI :	Total ore/an	83
Elemente de bază privind interfaţa CAD	din care: laborator tehnologic	66
Elemente de bază privind interfaţa CAD	instruire practică	-

CURRICULUM

Calificarea : TEHNICIAN PROIECTANT CAD

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD

Bazele desenării asistate de calculator

Elemente de bază privind interfaţa CAD

Competenţa

MODUL I : SISTEME DE TRANSMITERE A MIŞCĂRII

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 49 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 8 ore;

· instruire practică săptămânală – 41 ore;

Conţinuturi tematice

Osii

Modulul „Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore / an, din care:

· teorie – 17 ore;

· laborator tehnologic – 16 ore;

Competenţe

Conţinuturi tematice

Modulul III: TEHNICI DE MĂSURARE ÎN DOMENIU

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Tehnici de măsurare în domeniu” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 66 de ore / an, din care:

· teorie – 33 ore;

· instruire practică – 25 ore;

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Sisteme de automatizare” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 33 de ore / an, din care:

· teorie – 17 ore;

· laborator tehnologic – 9 ore;

Competenţe

Conţinuturi

18.1.

Caracterizează sistemele de reglare automată

18.2.

Prezintă funcţionarea componentelor sistemelor de reglare automată

18.3.

Analizează funcţionarea sistemelor de automatizare specifice domeniului

Modulul V : SISTEME DE ACŢIONARE ELECTRICĂ

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Sisteme de acţionare electrică” se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 50 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 8 ore;

· instruire practică săptămânală – 42 ore;

Competenţe individuale

Conţinuturi tematice

III. Sugestii metodologice

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul este parte integrantă din cultura de specialitate, pregătire practică, liceu tehnologic, clasa a XI-a.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 49 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 8 ore;

· instruire practică săptămânală – 41 ore;

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

III. Sugestii metodologice

Recomandăm următoarele conţinuturi tematice:

6. Asamblări nedemontabile

7. Asamblări demontabile

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 48 de ore / an, din care:

· laborator tehnologic – 24 ore;

· instruire practică – 24 ore;

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Competenţe individuale

Conţinuturi tematice

12.1.

Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor.

12.2.

Planifică acţiuni de evitare si de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă.

12.3.

Coordonează activităţile în caz de accident.

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Conţinuturi tematice

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:

III. Sugestii metodologice

Modulul XI

Elemente de bază privind interfaţa CAD

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor