NOTĂ DE PREZENTARE

Prezentarea calificării

Noul Sistem Naţional al Calificărilor Profesionale ( S.N.C.P. ) este elaborat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării ( M.E.C. ) în parteneriat cu angajatorii şi alţi factori interesaţi, pentru a oferi un profil al absolvenţilor cerut de sectoarele economice şi de servicii. Angajatorii se implica în acest fel şi mai mult în parteneriate educaţionale, ajutând astfel la creşterea calităţii procesului de formare, influenţând ceea ce se învaţă şi creând condiţii pentru ca învăţământul să răspundă schimbărilor tehnologice tot mai rapide de azi.

Absolvenţii noului sistem de formare profesională, dobândesc abilităţi, cunoştinţe, deprinderi dezvoltand si o serie de abilităţi cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul de învăţare continuă, prin posibilitatea unei reconversii profesoinale flexibile către meserii înrudite.

Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de competenţă cheie şi unităţi de competenţă profesionale. Competenţele profesionale sunt grupate în unităţi de competenţă generale şi specializate.

Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat motivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul Standardelor de Pregătire Profesională ( S.P.P. ) Tinerilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa muncii.

Curriculum-urile specifice nivelul 3 de calificare au fost concepute astfel încât să dezvolte abilităţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru asumarea rolului în societate ca persoane responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi adaptate la exigenţele societăţii contemporane, au fost încorporate în abilităţile cheie. Prin parcurgerea curriculum-urilor se asigură dobândirea competenţelor descrise în Standardul de Pregătire Profesională specifice calificărilor de nivelul 3 pentru domeniul Tehnic, documente care stau la baza Sistemului Naţional de Calificări Profesionale şi care trebuie să fie utilizate împreună cu respectivele curriculum-uri.

Fiecare nivel parcurs în domeniul Tehnic, implică dobândirea unor abilităţi, cunoştinţe şi deprinderi care permit absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-şi continue pregătirea la un nivel superior.

Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene presupune desfăşurarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev.

Noii angajaţi vor putea desfăşura sarcini non-rutiniere care implică colaborarea în cadrul unei echipe.

Pregătirea viitorilor absolvenţi ai şcolii de arte şi meserii în domeniul Tehnic este gândită să ţină pasul cu cerinţele actuale, încercându-se şi o orientare către activitatea informaţională si iniţierea în utilizarea tehnologiilor de cel mai înalt nivel.

Prin unităţile de competenţe specializate din cadrul Curriculum-ului specific nivelul 3 de calificare, elevul este solicitat în multe activităţi practice care îi stimulează şi creativitatea. Orice activitate creativă va duce la o lărgire semnificativă a experienţei şi la aplicarea conştientă a cunoştinţelor dobândite.

Modulul I : PLANIFICAREA ŞI ORGANIZAREA PRODUCŢIEI

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul „Planificarea şi organizarea producţiei” se studiază în clasa a XII-a liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate în calificări din profilul tehnic.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 46 de ore / an, din care:

Teorie – 15 ore;

Laborator tehnologic – 31 ore;

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul:

9. Planificarea şi organizarea producţiei		1 credit
-	*9.1.*Analizaează producţia ca rezultat al procesului de producţie.
-	*9.2.* Analizează aspecte ale organizării şi planificării producţiei.
-	*9.3.* Programează activităţi specifice locului de muncă.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unitatea de competenţe

Competenţe individuale

Conţinuturi

9. Planificarea şi organizarea producţiei

9.1. Analizează producţia ca rezultat al procesului de producţie.

Conceptul de proces de producţie:

- procese industriale

- procese non-indusriale

Criterii de clasificare a proceselor de producţie:

- modul de participare la executarea produselor (procese de muncă de bază, procese auxiliare, procese de muncă de deservire)

- modul de execuţie (manuale, manual-mecanice, procese de aparatură)

- modul de obţinere a produselor finite din materii prime (directe, sintetice, analitice)

- natura tehnologică a operaţiilor efectuate (procese chimice, de schimbare a configuraţiei sau formei, de asamblare, de transport)

- natura activităţii desfăşurate (procese de producţie propriu-zise, procese de depozitare sau magazinaj, procese de transport)

Componentele procesului de producţie:

- mărimi de intrare

- etape de realizare a procesului de producţie

- mărimi de ieşire

9. Planificarea şi organizarea producţiei

9.2. Analizează aspecte ale organizării şi planificării producţiei.

Tipuri de producţie: individuală, în serie, în flux, de masă, automatizată, în celule de fabricaţie

Metode de organizare a producţiei:

-organizarea producţiei în flux (divizarea procesului tehnologic pe operaţii, amplasarea locurilor de muncă, trecerea materiilor prime de la un loc de muncă la altul)

-organizarea producţiei individuale şi de serie mică (organizarea unităţilor de producţie după principiul tehnologic, pentru fiecare loc de muncă)

-programare liniară

-metoda PERT (tehnica evaluării repetate a programului)

-metoda CPM (metoda drumului critic)

-metoda “Just in time”

Tendinţe:

-sistem flexibil de fabricaţie (integrabilitate, adecvare, adaptabilitate, dinamism structural)

-avantaje ale sistemului flexibil

9. Planificarea şi organizarea producţiei

9.3. Programează activităţi specifice locului de muncă.

Modalităţi de planificare a necesarului de materiale (materii prime şi materiale, semifabricate, unelte de lucru):

-clasic

-folosind software

Forţa de muncă:

-profesionistă

-calificată

-necalificată

Documente utilizate la planificarea activităţilor specifice locului de muncă:

-fişa de lansare a produsului/serviciului

-fişe tehnologice

-grafice

-diagrame

-planuri

III. Sugestii metodologice

Modulul «Planificarea şi organizarea producţiei» oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice în legătură cu analizarea proceselor de producţie, dar şi a abilităţilor de a planifica activităţi specifice locului de muncă.

Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.

Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.

Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ.

Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul II, specifică din ce unităţi de competenţă provin competenţele care se agregă şi care sunt conţinuturile ce permit profesorului să formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată de respectivele competenţe. Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.

Procesul de predare învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de predare-învăţare la particularităţile elevilor.

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a oricărui copil, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au nevoie şi care le cer, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mic progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesului de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat ş.a. În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator/la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor .

Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi laboratoarelor tehnice. Se recomandă utilizarea:

· fişelor de lucru;

· fişelor tehnologice;

· schemelor structurale;

· suporturilor de curs / aplicative audio-video sau/şi multimedia;

· soft-urilor educaţionale specifice.

Autorii recomandă desfăşurarea procesului instructiv-formativ conform strategiilor moderne de învăţare, eventual integrate într-un sistem multimedia, astfel încât să fie menţinut şi stimulat interesul elevilor pe tot parcursul lecţiilor şi activităţilor aplicative realizate şi să fie realizat impactul dorit prin studierea acestei discipline.

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de predare – învăţare.

Calitatea evaluării căreia îi vor fi supuşi elevii pentru a obţine calificările reprezintă unul dintre factorii esenţiali care susţin încrederea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări. Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:

- validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate);

- fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);

- aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele existente şi la timpul disponibil);

- credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se bucure de încredere publică);

- compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la învăţarea eficientă);

- flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite standardele naţionale).

Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde ( nimic mai puţin, nimic mai mult). Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea sistematică, pe baza unei fişe de observare; probe practice; teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi; proiectul; autoevaluarea ş.a.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul II : ASIGURAREA CALITĂŢII

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul “Asigurarea calităţii” are o poziţie distinctă în cadrul curriculum-ului clasei a XII-a liceu tehnologic şi se parcurge cu un numar constant de ore pe durata întregului an şcolar.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 47 de ore / an, din care:

Teorie – 16 ore;

Laborator tehnologic – 31 ore;

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul:

*10.* Asigurarea calităţii		1 credit
-	*10.1.* Descrie conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate.
-	*10.2.*Utilizează documentele sistemului calităţii
-	*10.3.* Utilizează procedurile de audit al calităţii.
-	*10.4.* Aplică instrumente ale calităţii.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Unităţi de competenţe

Competenţe

Conţinuturi tematice

10. Asigurarea calităţii

10.1. Descrie conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate

Conceptul de asigurarea calităţii, controlul calităţii, sisteme de calitate coform standardelor de calitate româneşti, europene şi internaţionale.

Asigurarea calităţii:

- calitate internă

- calitate externă

- calitate totală

Controlul calităţii:

- evaluarea calităţii,

- supravegherea calităţii,

- inspecţia calităţii

- verificarea calităţii

Sisteme de calitate (terminologie, standarde româneţti, europene ţi internaţionale)

Elementele sistemului calităţii:

- de conducere

- de desfaţurare a sistemului calităţii

- documentaţia sistemului calităţii

10. Asigurarea calităţii

10.2. Utilizează documentele sistemului calităţii

Documentele sistemului calităţii:

- Manualul calităţii

- Procedurile sistemului calităţii

- Proceduri/ instrucţiuni de lucru

- Înregistrările calităţii

Documente specifice locului de munca:

- proceduri operaţionale

- proceduri şi instrucţiuni de inspecţie

- proceduri de încercări

- instrucţiuni de lucru

- fişe tehnologice

- desene / specificaţii tehnice

- buletine de analiză/ încercări

Înregistrările calităţii:

- note de recepţie

- registre de intrări

- rapoarte de respingere

- buletine de analiză pentru produse

- registru pentru evidenţa analizelor efectuate

- registru de evidenţa a neconformităţilor

- buletin de verificare metrologică

- registru de evidenţă a reclamaţiilor

- planificarea şi evidenţa lucrărilor efectuate

10. Asigurarea calităţii

10.3. Utilizează procedurile de audit al calităţii

Auditul calităţii -terminologie

evaluarea conformităţii proceselor/produselor/serviciilor

evaluarea conformităţii unor elemente ale sistemului

calităţii

evaluarea eficacităţii sistemului calităţii

identificarea punctelor critice

iniţierea acţiunilor preventive/ corective

urmărirea aplicării acţiunilor corective

Tipuri de audit:

- auditul produsului

- auditul procesului/ serviciului

- auditul sistemului calităţii

- audituri interne/ externe

Documente de audit:

- plan de audit

- raport de audit

- raport de acţiuni preventive/corective

- rapoarte de neconformitate

10. Asigurarea calităţii

10.4.

Aplică instrumente ale calităţii

Instrumentele calităţii:

- diagrame ( Pareto, Ishikawa)

- histrograma defectelor

- fişa de inspecţie

Utilizarea instrumentelor calităţii în diverse aplicaţii

specifice unei activităţi profesionale

III. Sugestii metodologice

1. Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de:

- dificultatea temelor

- nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit

- complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat

- ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.

Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.

2. Parcurgerea conţinuturilor modulului « Asigurarea calităţii » şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3 şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, de nivel 3+, sau a integrării pe piaţa muncii.

Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje:

- modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale, urmând să i le pună mai bine în valoare;

- fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;

- modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale;

- modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în plan vertical, peste / lângă alte module parcurse, în prelungirea acestora pot fi adăugate mereu noi module ceea ce se înscrie perfect în linia imperativului educaţiei permanente.

În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii ale educaţiei:

Ø Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.

Ø Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.

Ø Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din experienţe diferite.

Ø Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.

Ø Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.

Ø Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev.

Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice.

Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:

- gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;

- fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;

- fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;

- prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic).

Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin:

- abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct);

- formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;

- utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de studiu.

Diferenţierea răspunsului, prin: utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor elevilor, acceptând faptul că fiecare elev este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).

3. Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm:

Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată.
Investigaţia.

· Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

Metoda exerciţiilor practice
Lucrul cu modele

Ca instrumente de evaluare se pot folosi:

Fişe de observaţie şi fişe de lucru
Chestionarul
Fişe de autoevaluare
Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a

bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect.

Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de

înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Modulul III : ELEMENTE DE PROIECTARE

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii de competenţă din modul

Modulul “Elemente de proiectare” are o poziţie distinctă în cadrul curriculum-ului clasei a XII-a liceu tehnologic şi se parcurge cu un numar constant de ore pe durata întregului an şcolar.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 46 de ore / an, din care:

Teorie – 15 ore;

Laborator tehnologic – 31 ore;

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

11. Elemente de proiectare		1 credit
-	*11.1.* Realizează specificaţii pentru proiectarea produselor pe baza cerinţelor clienţilor
-	*11.2.* Propune soluţii de proiectare iniţiale pentru un produs dat
-	*11.3.* Investighează posibilităţile reale de proiectare a produsului
-	*11.4.* Alege şi prezintă soluţia finală de proiectare

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unitatea de competenţe	Competenţe	Conţinuturi
11. ELEMENTE DE PROIECTARE	11.1. Realizează specificaţii pentru proiectarea produselor pe baza cerinţelor clienţilor	Cerinţele de bază şi specificaţiile tehnice pentru proiectarea produsului. Cerinţe de bază: cercetarea pieţei, funcţiile şi scopul produsului, aspect, materiale şi tehnologii, costuri, timp de realizare, tipul producţiei; Specificaţii tehnice: performanţe (tehnice) în exploatare, dimensiuni, masă, încadrare în standarde, fiabilitate, termene de garanţie
11. ELEMENTE DE PROIECTARE	11.2. Propune soluţii de proiectare iniţiale pentru un produs dat	Soluţii de proiectare. Standardele şi legislaţia în vigoare utilizate la proiectarea unui produs dat: cerinţe de calitate; protecţia mediului; siguranţă.
11. ELEMENTE DE PROIECTARE	11.3. Investighează posibilităţile reale de proiectare a produsului	Surse de informaţie folosite în proiectarea unui produs: baze de date pentru materiale, componente, cataloage de prezentare. Informaţii specifice pentru proiectarea unui produs dat: despre materiale şi procese de producţie, cu aplicabilitate în calcule simple de proiectare. Factori ce pot afecta soluţiile de proiectare: influenţa proprietăţilor fizice şi mecanice ale materialelor asupra tehnologiei de fabricaţie, disponibilitatea resurselor.
11. ELEMENTE DE PROIECTARE	11.4. Alege şi prezintă soluţia finală de proiectare	Alegerea şi prezentarea soluţiei finale . Justificarea soluţiei finale în conformitate cu specificaţiile pentru proiectarea produsului, standardele şi legislaţia în vigoare, evaluarea critică a soluţiei propuse; Forme de prezentare: simulare cu ajutorul softurilor specializate, prezentări scrise ce pot cuprinde desene tehnice, specificaţii de materiale, tehnologii de realizare, costuri estimative; Prezentări grafice: desene 2D (în varianta tradiţională sau utilizând aplicaţii de tip CAD) ca de exemplu: desene de ansamblu, desene de detaliu, diagrame, scheme.

Unitatea de competenţe

Competenţe

Conţinuturi

11.

ELEMENTE DE PROIECTARE

11.1. Realizează specificaţii pentru proiectarea produselor pe baza cerinţelor clienţilor

Cerinţele de bază şi specificaţiile tehnice pentru proiectarea produsului.

Cerinţe de bază: cercetarea pieţei, funcţiile şi scopul produsului, aspect, materiale şi tehnologii, costuri, timp de realizare, tipul producţiei;

Specificaţii tehnice: performanţe (tehnice) în exploatare, dimensiuni, masă, încadrare în standarde, fiabilitate, termene de garanţie

11.

ELEMENTE DE PROIECTARE

11.2. Propune soluţii de proiectare iniţiale pentru un produs dat

Soluţii de proiectare.

Standardele şi legislaţia în vigoare utilizate la proiectarea unui produs dat:

cerinţe de calitate;
protecţia mediului;
siguranţă.

11.

ELEMENTE DE PROIECTARE

11.3. Investighează posibilităţile reale de proiectare a produsului

Surse de informaţie folosite în proiectarea unui produs: baze de date pentru materiale, componente, cataloage de prezentare.

Informaţii specifice pentru proiectarea unui produs dat: despre materiale şi procese de producţie, cu aplicabilitate în calcule simple de proiectare.

Factori ce pot afecta soluţiile de proiectare: influenţa proprietăţilor fizice şi mecanice ale materialelor asupra tehnologiei de fabricaţie, disponibilitatea resurselor.

11.

ELEMENTE DE PROIECTARE

11.4. Alege şi prezintă soluţia finală de proiectare

Alegerea şi prezentarea soluţiei finale .

Justificarea soluţiei finale în conformitate cu specificaţiile pentru proiectarea produsului, standardele şi legislaţia în vigoare, evaluarea critică a soluţiei propuse;

Forme de prezentare: simulare cu ajutorul softurilor specializate, prezentări scrise ce pot cuprinde desene tehnice, specificaţii de materiale, tehnologii de realizare, costuri estimative;

Prezentări grafice: desene 2D (în varianta tradiţională sau utilizând aplicaţii de tip CAD) ca de exemplu: desene de ansamblu, desene de detaliu, diagrame, scheme.

III. Sugestii metodologice

Parcurgerea conţinuturilor se va realiza în integralitatea lor. Pentru atingerea competenţelor specifice stabilite prin modul, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, de a le eşalona în timp, de a utiliza activităţi variate de învăţare, cu accentuare pe cele cu caracter aplicativ, centrate pe elev.

Se recomandă parcurgerea conţinuturilor modulului ELEMENTE DE PROIECTARE în ordinea prezentată mai jos:

1. Cerinţele de bază şi specificaţiile tehnice pentru proiectarea unui produs dat.

2. Standardele şi legislaţia în vigoare utilizate la proiectarea unui produs dat.

3. Soluţii de proiectare.

4. Surse de informaţie folosite în proiectarea unui produs.

5. Informaţii specifice pentru proiectarea unui produs dat.

6. Factori ce pot afecta soluţiile de proiectare.

7. Alegerea şi prezentarea soluţiei finale.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor.

Instruirea teoretică şi laboratorul tehnologic se recomandă să se desfăşoare în cabinete de specialitate, dotate cu materiale didactice specifice : seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice, planşe didactice, panoplii şi machete didactice sau/şi funcţionale, bibliografie tehnică selectivă ş.a. Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de:

- dificultatea temelor

- nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit

- complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat

- ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit.

2. Parcurgerea conţinuturilor modulului « Elemente de proiectare » şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice generale aferente nivelului 3 şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, de nivel 3+, sau a integrării pe piaţa muncii.